Privim în jurul nostru la semenii noștrii și observăm faptul că și ei sunt ca și noi: au două mâini și două picioare, doi ochi, două urechi ș.a.m.d. Mergând mai departe, anatomia tuturor Oamenilor de pe acest Pământ, ca și structură și funcționalitate, este aceeași.

În mod evident provenim din aceeași Sursă și în mod cert suntem perfect Compatibili.

În același timp, observăm și diferențe între noi. Suntem mai multe rase umane (se observă la: trăsăturile feței, conturul ochilor, culoarea pielii etc.). Apoi, suntem mai multe culturi, vorbim limbi și dialecte diferite, avem tradiții diferite …
Vechea știință a Astrologiei, căci este o știință, ne explică, până în cele mai mici detalii, particularitățile fiecărui individ în parte, atât ca și caracteristici generale, cât și temporale, legate de anumite evenimente planetare.

Deci, suntem și foarte diferiți.

Și poate ne-am pus, sau ne vom pune, vreodată întrebarea: Oare de ce Creatorul nu ne-a făcut pe toți, pe acest Pământ, de aceeași rasă, limbă, culoare, cultură etc.?
Aici este un mister, mister pe care fiecare generație a trebuit să-l deslușească, fiecare rasă și cultură, fiecare individ.

Din punctul meu de vedere, Diversitatea noastră, ne-a fost oferită pe acest Pământ, tocmai pentru a descoperii că … și dacă suntem uneori, atât de diferiți, sub multe aspecte, există multe alte aspecte care ne leagă, sunt comune, care ne fac Compatibili unii cu ceilalți, în acest mod, descoperind aceste lucruri, să ajungem să atingem dezideratul UNIMII: Unitate în Diversitate.

Compatibilitatea Umană ca și Diversitatea Umană trebuie înțelese corect, altfel se pot genera dezechilibre și deviații, care au marcat, din păcate, un număr mare de oameni și pentru perioade lungi de timp, dea lungul istoriei noastre.

Compatibilitate Umană nu înseamnă uniformitate, că suntem clone, că toți trebuie să ne îmbrăcăm la fel, să ne placă sau displacă aceleași lucruri, să gândim identic. Nu asta înseamnă.
Diversitatea Umană, la rândul ei, are și ea particularitățile și, aș spune, chiar limitele ei.

Cheia Diversității este : Unitatea, Unitatea în Diversitate. Compatibilitatea Umană și Diversitatea Umană, în realitate, coexistă, armonizează, formează UNIMEA.

Și aici aș vrea să vorbesc despre un lucru care mă preocupă în mod deosebit.
Tocmai am celebrat Paștele Catolic, urmează peste câteva săptămâni să celebram Paștele Ortodox. Ce onorăm și celebrăm deopotrivă, de fapt, cu aceste ocazii: Moartea și Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, evenimente care au avut loc o singura dată.

Noi Creștinii onorăm și celebrăm aceste evenimente ca și cum ar fi avut loc de două ori. În opinia mea, nici nu contează cine are sau nu are dreptate, ce calendar este corect și care este greșit, este un exemplu de Diversitate pe care eu îl consider, în afara limitei!

În prezent, din câte am înțeles, sunt … atenție … mii de congregații, culte, secte, biserici etc. toate Creștine, toate recunoscându-l pe domnul Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, care a Murit pe Cruce și a Înviat, toate ghidându-și existența după învățăturile acestuia, dar, fiecare, altfel, fiecare aducându-și propriile “nuanțe”, motivate de … “controverse teologice”.

Domnul Iisus Hristos este UNUL, învățătura sa este UNA. Ce s-a întâmplat cu noi Creștinii, de am ajuns să avem mii de “nuanțe”… de am ajuns să îl “desfacem”, practic, pe domnul Iisus Hristos în mii de bucăți?

Este oare asta… Voia lui Dumnezeu, sau este voia Omului, Creștinilor de 2000 de ani încoace? Nu cumva au încercat să-l “facă” pe Domnul Dumnezeu după chipul și înfățișarea lor, după interpretările și “nuanțele” lor, venite ca … “răspunsuri”… la “controverse teologice” pe care tot ei le-au generat ?
De reflectat…

Am încercat să înțeleg, care au fost resorturile, motivațiile, cauzele reale care au condus la această situație.
În anul 2017 eram la Londra, vizitam Westminster Abbey – centru Bisericii Anglicane – și mi-au atras atenția niște afișe, care erau peste tot, în care se menționau și prin intermediul cărora, cumva, se celebrau cei 500 de ani de la Reforma Protestantă, pornită de Martin Luther (pe 31 octombrie 1517, Martin Luther a lipit pe ușa Bisericii Castelului din Wittenberg cele 95 de Teze).
Am zis: Uau! Stai așa!

Hai să ne uitam un pic în urmă, cum s-a înființat Biserica Anglicană.
Henric VIII un catolic înverșunat, care a și creat o structură ce avea ca rol să deconspire și să pedepsească Creștinii Reformați, undeva după anul 1530, din motive pur personale, fără nici cea mai mică implicație teologică, respectiv dorința acestuia de a divorța de soția sa si de a se recăsătorii, dorință refuzată de Papa de la acea vreme, se rupe de Papalitate, preia controlul asupra a ceea ce însemna Biserica Creștina în Regat, distruge mânăstirile Catolice, pentru ca apoi, să-i execute și pe Catolici și pe Protestanți deopotrivă…
Așa s-a născut Biserica Anglicană, din care, ulterior, se desprind … alte biserici.
Complet bulversant, nu-i așa?

M-am uitat apoi și mai aproape, în zona noastră, a Bisericii Răsăritene.
Nici nu vă puteți imagina câte “controverse teologice” au existat dea lungul celor 2000 de ani de Creștinism. Mă opresc doar la disputa dintre Nestorie, Patriarh al Constantinopolului și Chiril al Alexandriei. – Conciliile ecumenice de la Efes (431 d.c.) și Calcedon (451 d.c.).

În dispută era, în mare, nici mai mult nici mai puțin …. natura și esența domnului Iisus Hristos și, de aici, analize și discuții asupra Feciorei Maria și multe alte dezvoltări. Pentru cine dorește, se poate aprofunda. Există multă literatură și studii pe acest subiect.

Cum credeți că s-a rezolvat această “dispută”, care în mod evident ii deruta și bulversa pe Creștinii acelor vremuri, care nu știau ce să mai înțeleagă?
Ca la noi, în răsărit. A intervenit împăratul și a “așezat” lucrurile… așa… ca să împace pe toată lumea.
Serios? Despre ce vorbim…

2000 de ani de Creștinism! Cât de mult seamănă situația actuală cu cea de acum 2000 de ani, din multe perspective…

Prin atâtea “controverse teologice” … am devenit experți în semantică teologică. Atât am teoretizat Iubirea, încât am devenit raționaliști ai Iubirii, ai Credinței și chiar a Spiritualității însăși. Am pierdut mesajul originar, ne-am adâncit în planul raționalului, uitând să trăim și să manifestăm Iubirea, Credința … în formele lor pure, curate.

Da, în mod cert, suntem Compatibili! Și nu numai noi Creștinii unii cu alții, ci toți Oamenii ce populează acest Pământ.

De ce am făcut atâtea eforturi pentru a reduce, până la a anula Compatibilitatea dintre noi? Fiecare are, probabil, răspunsul sau, dar, credeți-mă, și responsabilitatea sa!
Lumea de mâine va fi Lumea Unității dintre Oameni, a UNIMII, condiție esențială, pentru a se ajunge la Unitatea Conștiinței Dumnezeu – Om.

Când și câți dintre Oameni vor atinge aceste culmi, ține doar de alegerile noastre.
Îmi doresc, sper, și am Credința că vom fi foarte mulți.

Răzvan Gabriel

07.04.2021