Au existat întotdeauna în istoria omenirii două întrebări cu încărcătură mare, iar oamenii au avut răspunsuri diferite, în funcţie de pregătirea lor, dar şi în funcţie de ceea ce puteau accepta. Nu tot ce ajungem să ştim putem accepta, ceea ce este peste nivelul nostru de înţelegere şi percepţie poate ajunge să ne depăşească. Întrebările nu sunt deloc grele, şi nici dificil de înţeles, dar ating ceva ce raţiunea şi ştiinţa nu pot acoperi în totalitate.
Întrebările sunt simple, „De unde venim?”, şi „Unde mergem?”, de unde venim când ne naştem, şi încotro mergem când plecăm din această lume.
Prin aceste două întrebări se acceptă că noi nu suntem corpuri, ci există ceva mai presus de partea materială, palpabilă a noastră. În momentul concepţiei fătului există un moment, pe care oamenii de ştiinţă îl numesc „scânteia divină”, în care fătul ia viaţa, devine viu. Oamenii de ştiinţă au dat această denumire pentru că este cea mai uşoară asociere cu ceva ce este peste capacitatea oamenilor de a realiza. Scânteia divină este momentul când Dumnezeu adăugă la conceperea fătului o parte din El. Acea parte suntem NOI, iar aceste corpuri pe care toţi le avem sunt doar lăcașele necesare pentru a putea rămâne pe pământ. În momentul morţii, când corpul este în incapacitatea de a mai funcţiona, acea parte din Dumnezeu se întoarce „acasă”, pe pământ rămânând corpul care nu poate supravieţui fără energia divină.
Corpul este creat de oameni, dar atingerea lui Dumnezeu este cea care dă viaţă. Se poate observa foarte uşor diferenţa dintre ceva ce are viaţă, şi ce este lipsit de viaţă. Această „viaţă” este energia creatoare care o avem toţi, este energia lui Dumnezeu, este parte din El.
Se spune că Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, acest concept este înţeles de mulţi oameni la nivel fizic, se consideră că semănăm cu El ca formă şi aspect fizic. Acest mod de a vedea lucrurile este eronat deoarece Dumnezeu este lumină, vibraţie, energie, nu are nici o formă şi are toate formele. Chipul şi asemănarea Sa sunt de fapt lumina şi vibraţia Lui.
Toţi suntem o parte din Dumnezeu, fie că ne place sau nu, suntem energie şi vibraţie în corpuri de lut, şi ar fi foarte frumos să ne comportăm ca atare în toate momentele vieţii.
OLIVER NICOLAI
