Creatorul creează neîntrerupt. Creaţia este continuă.
Toate particulele materiale şi non-materiale, formele de energie, vibraţie precum şi toate entităţile existente şi care se manifestă în Cosmos, atât în planurile materiale, cât şi în cele spirituale, de la nivel micro la nivel macro, sunt supuse procesului EVOLUŢIEI.
Evoluţia este caracterizată prin ciclicitate.
Creatorul însuşi observă procesul evolutiv, trage concluzii pe care apoi le implementează, în procesul creaţiei, în ciclurile următoare.
Pe Pământ Timpul este perceput şi reprezentat de Oameni ca fiind Liniar.
În plan Universic şi Cosmic nu avem Timp, în sensul Timpului Pământean. În plan Universic şi Cosmic discutăm de momente, cilcuri (ceea ce a fost denumit de unii cercetători: Timp cuantic). Începutul unui moment, cilcu, a fost precedat de încheierea momentului, ciclului, imediat premergător.
Spaţiul pe Pământ, de asemenea, a fost perceput şi reprezentat de către Om, până nu demult, ca fiind liniar, plan, drept – de curând constatându-se că acesta este curb.
În plan Universic şi Cosmic Timpul şi Spaţiul nu există în sensul celor percepute şi reprezentate pe Pământ.
În plan Universic şi Cosmic avem o Sursă Primordială din care este creeat TOT, TOT care evoluează, trecând prin mai multe cilcuri evolutive întorcându-se apoi la Sursa Primordială.
De altfel acest model îl regăsim reprezentat, în planul înţelegerii terestre, atât sub aspect spaţial, cât şi sub aspect temporal. Pe Pământ dacă ne deplasăm în spaţiu, plecând din orice punct, şi ţinem o linie dreaptă (ca percepţie), nu ne abatem stânga/dreapta, vom ajunge invariabil în punctul din care am plecat.
Reprezentarea curgerii Timpului pe Pământ se face prin cadranul unui ceas. Cadran care fie că este rotund, pătrat, dreptunghiular etc. are ca punct de început ora 0 şi ca punct de sfârşit ora 24 ambele aflându-se în acelaşi punct. La fel secundele şi minutele, incept din acelaşi punct 0 şi au ca sfârşit 60 de unităţi, iar punctul 0 coincide cu punctul 60.
Dar nici Începutul şi nici Sfârşitul nu trebuie înţelese stricto sensu, conform reprezentării date de Oameni pe Pământ. În realitate avem un continuum. Sfârşitul unui ciclu generează Începutul unuia nou şi tot aşa. Din Sursa Primordială se pleacă, se străbat cilcuri evolutive, se revine în Sursa Primordială, pentru a se pleca din nou într-un plan evolutiv superior, format la rândul său din multiple cicluri evolutive.
Evoluţia nu cunoaşte limite.
De la un anumit moment evolutiv, Spiritele, care ating acel plan de evoluţie, Participă la susţinerea procesului Creaţiei şi a procesului evolutiv, la gestionarea funcţionarii Cosmosului şi deci a Universurilor din care este format.
Răzvan Gabriel
