Activitatea vieţii se manifestă prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esenţa vieţii înseşi. Omul poate numai să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viaţa omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcţie.
– Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani.
Tot ceea ce manifestăm în interiorul și exteriorul nostru este determinat de ceea ce alegem să fim, de la percepție și până la acțiune.
Alegerea a ceea ce vedem, ceea ce simțim și ceea ce știm ne aparține. Înțelegerea a ceea ce suntem în esență, a Sinelui Superior, conștientizarea scânteiei divine din noi pornește din Iubire, așa cum toate atributele ce creează lumea ideală și legile subînțelese ale tuturor lumilor pornesc din Iubire, sunt ale Iubirii. Astfel, Iubirea îți dă vederea, vederea ca proces al trezirii; îți dă simțirea ca centrare a ființei noastre în inimă; îți dă cunoașterea ca revelare a legilor ce provin din Lumină și Iubire și converg spre conștiința noastră, oferindu-ne posibilitatea de a le accesa în mod direct și natural într-o lume ce va renaște prin spiritualitate.
Iubirea este Unitatea în care cu toții vibrăm în armonie și la unison în același timp prin relație și sens.
Dumnezeu este Iubirea, iar credința în El îți oferă posibilitatea de a crede în tine și în cei din jurul tău.
Iubirea este esenţa vieţii înseşi.
Marta Ofrim
