Cea mai profundă latură a personalităţii noastre ce ne permite legătură cu divinitatea şi cu tot ceea se înseamnă cunoaştere spirituală este reprezentată de Sinele Superior.
Viaţa se petrece întotdeauna Acum. Trecutul este istorie, iar viitorul este o proiecţie. Când suntem în afară momentului prezent, ne aflăm sub controlul egoului, care aparţine şi funcţionează în această realitate fizică.
Egoul are acces la inteligenţa raţională, Sinele Superior ne permite accesul la conştiinţa noastră.
Egoul înseamnă separare de Dumnezeu şi de ceilalţi semeni prin identificare cu materia. Ne conducem viaţa, limitându-ne doar la cele cinci simţuri. Egoul este o iluzie, mintea creează un program care prin rulare da impresia că doar individualitatea contează, şi nu graţia divină.
Egoul este rădăcina tuturor suferinţelor noastre. Problema constă în atitudinea cu care ne raportăm la cauze. Extensiile egoului sunt judecata, poziţia de superioritate, dorinţa de a deţine controlul, ideea de a fi infailibil, care duce la mândrie distructivă. Când suntem trişti, supăraţi, se activează frici, care creează o falie între noi şi real. Exacerbarea egoului este caracteristica actualului sistem, în care concurenţa este dusă la extrem. Fiecare tinde să fie cel mai apreciat, să fie superior celorlalţi.
Emoţiile negative necesită energie, pe când atitudinile pozitive sunt generatoare de energie. Când suntem fericiţi, suntem înlănţuiţi cu realitatea, nu rupţi de ea.
Egoul limitează, viaţa este o luptă, o competiţie, să supravieţuieşti, să iei trofeul, cauţi fericirea în material, oricât ai avea, îţi doreşti mai mult, cauţi validări din exterior. Eşti preocupat de a avea, de a vrea.
La polul opus, Sinele Superior produce o stare de echlibru interior, bucurie, mulţumire, indiferent de circumstanţe. El conduce la împlinirea umană, la pace interioară. Detaşarea de material, conştientizarea permanantă, schimbarea scării axiologice diminuează orgoliul, mândria, ataşamentele. Ideal este când egoul este nejustificat, când ajungem la o cunoaştere care este dincolo de cea dobândită obişnuit prin educaţie, este în interiorul fiecăruia, trebuie doar accesată.
Egoul poate devora fiinţa, este un parazit. Amplifică grijile, regretele, conduce la devitalizare. Faptul că cere întotdeauna ce aparent nu are, încarcă fiinţa cu stări de nelinişte. Nemulţumirea, furia, frustrarea sunt cărămizi în construcţia egoului şi au la bază compararea cu ceilalţi. Toată această negativitate are efect nefavorabil asupra organismului şi duce la disfuncţionalităţi, la boli grave.
Trebuie să trecem de la impresia superficială dată de ego, la experienţa unei reale unităţi. Egoul produce haos în existenţele noastre, lipsă de consistenţă, de sens. Blochează evoluţia spirituală.
Starea de mulţumire este debutul primei etape în diminuarea egoului. Sunt întreg prin ceea ce sunt, fără să am nevoie de mai mult. Relaţia ta cu tine determină relaţia cu ceilalţi, în oglindă. Te apreciezi, oferi şi primeşti, dăruind. Se produce un shift de la eul fals la eul real. Concepţia comandă percetia şi nu invers. Devii integru, nu faci compromisuri pentru ceva ce nu te reprezintă, eşti împăcat şi recunoscător pentru ceea ce Eşti. Instalarea Sinelui Superior reprezintă un proces care se desfăşoară în timp prin exerciţiu şi disciplină. Prin introspecţie zilnică, examinându-ne reacţiile, progresăm constant.
Egoul este o floare de plastic, Sinele Superior este o floare autentică, reală.
Egoul nu percepe noţiunea de întreg şi suficient, te conduce la o viaţă falsă, în întuneric. Şinele Superior relevă adevărul şi trăieşte în lumină şi armonie .
Să ieşim din colivia îngustă a egoului pentru a zbura liber în spaţiile vaste ale orizontului spiritual. Egoul trebuie topit în flacăra iubirii. Instrumentul egoului sună fals, distonant, atunci când conştiinţa noastră ascultă vibraţii înalte, armonioase.
Când suntem stăpâniţi de ego suntem intru-un film numit Eu în care obiectivul este fixat pe propria persoană sub acelaşi unghi, un individ separat, corpul meu, mintea mea, posesiunle mele.
Când ne schimbăm, filmul se numeşte Noi, mişcăm camera de filmat sub diverse unghiuri, îi percepem pe ceilalţi, suntem împreună. Cadrele devin din ce în ce mai complexe, realitatea este alta, percepem frumuseţea vieţii, fiinţele din jur sunt minunate, planetă, galaxiile, cosmosul ne copleşesc.
Suntem de fapt, într-un film numit TOT, un punct într-o reţea de lumină, conştiinţă şi iubire necondiţionată. Suntem IUBIRE.
Nichita Stănescu spunea: Este simplu, atât de simplu, încât pare de neînţeles.
Iulia Hirică
